Ce sunt extractiile dentare
O extracție dentară presupune îndepărtarea dintelui din alveola dentară, care este situată în osul alveolar.
Extracțiile sunt realizate dintr-o varietate de motive, dar cel mai frecvent, se extrag dinții care devin irecuperabili din cauza cariilor dentare, a bolii parodontale sau a unui traumatism dentar.
Mai multe despre salvarea dinților prin alte tratamente, AICI.
Câteodată, molarii de minte incluși determină infecții recurente ale gingiei (pericoronarită), și pot fi extrași când alte tratamente conservative au eșuat (igienizarea, antibioticele și decapușonarea). În ortodonție, dacă dinții sunt înghesuiți, dinții sănătoși pot fi extrași pentru a crea spațiul necesar celorlalți dinți rămași pe arcadă. În plus, pacienții care fac chimioterapie sau care urmează să beneficieze de un transplant de organe pot avea nevoie de îndepărtarea resturilor dentare pentru indepartarea infectiilor.
Una dintre cele mai frecvente proceduri dentare, extracția dentară ajuta la eliminarea bacteriilor și poate îmbunătăți atât sănătatea orală, cât și pe cea generală. Efectuată de un dentist sau de un chirurg BMF, este o procedură relativ rapidă în ambulatoriu, realizată de obicei cu anestezie locală.
Tipuri de extractii dentare
Extracțiile pot fi clasificate în chirurgicale și nechirurgicale (simple), în funcție de tipul dintelui care urmează a fi extras și alți factori.
Extracțiile simple sunt efectuate pe dinții care sunt vizibili în cavitatea bucală, de obicei sub anestezie locală, și necesită doar utilizarea instrumentelor pentru desprindere ligamentelor și/sau prinderea porțiunii vizibile a dintelui. În mod obișnuit, dintele este desprins cu ajutorul unui elevator, iar cu ajutorul cleștelui dentar se efectuează mișcări specifice ale dinților (de exemplu, balansarea dintelui înainte și înapoi). Odată ce ligamentul parodontal este rupt și osul alveolar de susținere a fost lărgit adecvat, dintele poate fi extras.
De obicei, atunci când dinții sunt îndepărtați cu clești, se aplică o presiune lentă și constantă cu o forță controlată.
Extracțiile chirurgicale implică dinți care nu pot fi accesați sau îndepărtați cu ușurință prin simplă extracție, de exemplu pentru că s-au fracturat sub rebordul gingival sau pentru că nu au erupt complet, cum ar fi un molar de minte inclus. Extracțiile chirurgicale necesită aproape întotdeauna o incizie. Într-o extracție chirurgicală, medicul dentist poate eleva țesuturile moi care acoperă dintele și osul și poate, de asemenea, îndepărta o parte din osul maxilarului de deasupra și/sau din jur cu o freză sau, mai rar, cu un instrument numit osteotom. Frecvent, dintele poate fi secționat în mai multe bucăți pentru a facilita extracția acestuia intervenția fiind denumită extracție cu separare de rădăcini.
Riscuri
Riscurile comune după orice extracție includ durere, tumefiere, sângerare, echimoze, infecție, trismus (o limitarea a deschiderii gurii față de normal) și alveolita uscată sau umedă.
Există riscuri suplimentare asociate cu extracția chirurgicală a molarilor de minte în special: afectarea permanentă sau temporară a nervului alveolar inferior +/- nervul lingual, care provoacă anestezierea permanentă sau temporară, furnicături sau senzație alterată la nivelul buzei, bărbiei +/- limbii.
Extractiile Monoradiculare
Extracția dentară a dinților cu o singură rădăcină, numiți dinți monoradiculari, este o procedură simplă, atraumatică și rapidă, realizată asupra incisivilor (frontali și laterali), caninilor și premolarilor (doi superiori și inferiori). Caninii superiori prezintă cea mai lungă rădăcină, iar primii premolari superiori au frecvent două rădăcini. Extracția dinților monoradiculari este o intervenție recomandată dinților cu mobilitate crescută, celor afectați grav de traumatisme ori carii avansate. În restaurarea sănătății și esteticii dentare a pacientului, pentru o vindecare bună a osului, extracția dinților monoradiculari permite implantul imediat, respectiv inserarea de implant dentar în același timp cu extracția.
Extractia molarului de minte
Extracţia molarului de minte este una dintre cele mai frecvent efectuate operaţii dentare. Procesul complet de vindecare în urma acestei operaţii poate dura până la 2 săptămâni. Atenţia şi grija pe care o acordaţi rănii generate vă poate ajuta să vă vindecaţi într-un timp scurt. Molarii de minte cresc în partea cea mai interioară a cavităţii bucale având o dimensiune sporită. În majoritatea cazurilor măseaua de minte va creşte la vârste cuprinse între 17 şi 25 ani. Anumite persoane nu dezvoltă aceşti dinţi pe tot parcursul vieţii.
Uneori nu există suficient spaţiu în gură pentru ca măseaua de minte să se poată aşeza în poziţia corectă. Acestea pot erupe într-un unghi nealiniat cu restul danturii sau pot ieşi doar parţial. În aceste cazuri molarul de minte poate crea probleme cum ar fi infecţia sau durerea. Durata de timp necesară procedurii de extracţie a acestei măsele depinde de dinte şi de dificultatea intervenţiei chirurgicale.
Extractie molar de minte semiinclus
Molarul de minte inclus este cel care nu reușește să erupă singur, aspect care, de cele mai multe ori cauzează, dureri severe, infecții sau alte complicații. De cele mai multe ori, nu poate fi observat decât pe o radiografie. Dacă nu este extras la timp, molarul de minte inclus poate genera înghesuirea dinților deja erupți și poate duce chiar la duce la apariția chisturilor și a tumorilor.
Molarul de minte semiinclus poate fi observat cu ochiul liber deoarece erupe doar parțial, iar o parte rămâne sub gingie( sau chiar în os). Singura soluție este extracția, iar în caz contrar pot apărea neplăceri cum ar fi: cariile dentare, chisturile, înghesuirile dinților vecini, infecțiile și cel mai grav, tumorile (prin mecanisme de microtraumatisme repetate).
Extractiile pluriradiculare
Extracția dentară a dinților cu mai multe rădăcini, numiți dinți pluriradiculari, este o procedură complexă și dificilă, deoarece dinții prezintă o varietate de forme și un număr variabil de rădăcini. În cazul dinților pluriradiculari, după anesteziere – se inițiază secționarea în mai multe segmente, care corespund frecvent numărului de rădăcini. Extracția fiecărui segment cu cleștele e asemănătoare extracției dinților monoradiculari: începe cu decolarea gingiei și continuă cu inserarea cleștelui și luxația rădăcinii prin mișcări de basculare vestibulo-orală. Pentru a evita lezarea gingiei și fracturarea peretelui alveolar, cleștele trebuie să aibă priză corectă pe rădăcină sau pe resturile radiculare.
Extractie canin inclus / semi-inclus
Caninii superiori sunt ultimii dinți care erup în zona frontală maxilară și, de multe ori, procesul lor de erupție este afectat de lipsa de spațiu generată de alinierea dinților vecini.
- Prin urmare, caninii pot erupe în poziții greșite sau pot rămâne chiar incluși sau semiinclusi în os.
- De oricâte ori este posibil se va încerca redresarea situației pe cale ortodontică întrucât caninul este considerat unul din cei mai importanți dinți.
- Uneori însă, când redresarea ortodontică nu este posibilă sau când poziția de incluziune a acestuia generează complicații grave (infecții, chisturi) se va recomandă extracția caninului inclus.
Extractie cu alveotomie
Uneori, extracția dentară devine dificilă și trebuie să apelezi la tehnici chirurgicale suplimentare, pentru a favoriza extracția dintelui sau a rădăcinilor dintelui în condiții optime.
Una dintre tehnicile ajutătoare extracției dentare se numește alveolotomie și presupune eliminarea unei porțiuni din osul alveolar (osul care înconjoară rădăcina dintelui de extras). Așadar, alveolotomia poate fi o intervenție chirurgicală de sine stătătoare sau o intervenție chirurgicală ajutătoare extracției dintelui, atunci când se constată anchiloza dintelui de extras (o „sudură” între suprafața rădăcinii dintelui și osul alveolar) sau când una sau mai multe rădăcini s-au fracturat pe parcursul extracției și nu există altă posibilitate de a le îndepărta.
Alveolotomia este indicată în următoarele situații:
- în cazul unor dinți cu rădăcini divergente (inabordabile prin extracții dentare simple);
- fracturi ale rădăcinilor;
- în cazul unor dinți cu tratamente endodontice vechi, cu distrucții carioase masive;
- în cazul resorbției radiculare (care predispune rădăcina dintelui la fractură);
- rădăcini foarte lungi, predispuse la fractură;
- os alveolar foarte compact în jurul rădăcinii/rădăcinilor de extras.
Intrebari frecvente
Cat dureaza recuperarea?
Recuperarea după extracția dentară durează în medie 7-10 zile (când se scot și firele intervenției chirurgicale). La 2 ore după extracție, după ce trece amorțeala buzelor, limbii și a obrajilor, poți consuma alimente moi. Tumefierea zonei este normală și trecătoare, dar trebuie să eviți deranjarea cheagului de sânge, prin atingere sau ”sugere”.
Cum se vor ingriji plagile dupa o extractie dentara?
Vei evita dislocarea cheagului de sânge format, precum și apariția infecțiilor. În primele două ore, nu poți decât să muști strâns compresa plasată pe zona extracției. Clătitul gurii cu orice fel de soluție (apa de gură, ceaiuri) și spălatul pe dinți cu o periuță soft – pot fi reluate doar a doua zi, după 24 de ore.
Care este tratamentul recomandat dupa extractia dentara?
Nu există un tratament universal care se recomandă după extracția dentară. Timp de două ore vei mușca strâns compresa de tifon steril, după care o vei arunca. Medicul îți va prescrie un tratament individualizat cu analgezice, antiinflamatorii și/sau antibiotice, pe care trebuie să îl respecți cu strictețe. Compresele reci ameliorează durerea.
Cat dureaza sangerarea dupa extractia dentara?
Sângerarea după extracția dentară este normală și durează în medie 15-20 de minute, timp în care pacientul e sfătuit să muște bucata de tifon steril aplicată pe zonă, până la formarea cheagului sangvin. Dacă ulterior extracției dentare, la câteva ore sau a doua zi – sângerarea persistă sau devine abundentă, aceasta va constitui o urgență stomatologică.
Cand se vor scoate firele in cazul interventiei chirurgicale de extractie?
După 7-10 zile de la extracție e indicat să scoatem firele.
Tumefactia (umflarea zonei unde s-a facut extractia de masea sau dinte)
Tumefacția, respectiv umflătura apărută în zona extracției dentare, este normală. Traumatismul provocat de extracția dentară poate produce inflamația zonei sub forma unui edem care este maxim în primele 48 de ore, după care scade treptat. Tumefacția poate fi redusă cu ajutorul compreselor cu gheață, câte 10 minute la alte 20 de pauză.
Ce presupune igiena orala dupa extractia dentara?
NU clăti cu nimic în ziua extracției, de a doua zi poți relua igiena orală în mod obișnuit (chiar și la nivelul plăgii postextracționale), clătind după fiecare masă cu apa de gură recomandată;
Perioada de repaus recomandata?
Perioada de repaus după extracția dentară vizează în primul rând restricțiile alimentare și cele de igienă, din primele 24 de ore. În următoarele 24-48 ore după extracția dentară odihnește-te și evită efortul fizic și orice activități intense, pentru a împiedica accelerarea pulsului. E posibil ca medicul să îți recomande zile suplimentare de repaus.
Ce complicatii poate da o extractie dentara?
Sângerare. Sângerarea este considerată un proces normal dacă durata sa nu depășește 2-4 ore. Poți opri sângerarea cu o compresă rece (aplicată din partea obrazului), precum și fixarea unei comprese din bumbac pe zona plăgii. Dacă sângerarea continuă mai mult de 3-4 ore la rând, trebuie să contactați imediat medicul.
Umflarea țesuturilor. După extracția dinților, poate apărea o ușoară umflătură a gingiilor sau obrajilor. Acesta este, de asemenea, un proces absolut normal, deoarece s-au produs leziuni tisulare și astfel reacționează organismul la stresul mecanic. Dacă umflătura nu dispare în a doua zi, consultă un medic.
Alveolită. Inflamația alveolei dintelui extras apare cel mai frecvent în absența unei igiene adecvate după extracție și dacă cheagul de sânge este deteriorat. Este necesar un tratament medicamentos. De asemenea, inflamația poate să apară datorită prezenței unei bucăți de rădăcină sau a unui instrument care nu a fost îndepărtat. Această complicație se poate manifesta sub formă de edem tisular, durere acută. Va fi necesară deschiderea plăgii, îndepărtarea corpului restant sau străin, și tratament antiseptic al plăgii.
Deteriorarea dinților adiacenți. Această complicație apare în cazul extracției dificile a dinților, în special a molarilor de minte, care nu au erupt complet. Se caracterizează prin durere acută și, de obicei, dispare cu timpul de la sine (cu condiția ca dinții vecini să nu sufere daune permanente).
Fractura maxilarului. Apare extrem de rar și numai în cazul extracțiilor dificile; mai ales la pacienții vârstnici sau la copii, atunci când țesutul osos nu este complet consolidat sau a încetat să fie la fel de puternic odată cu vârsta. În general, vindecarea completă a rănilor are loc în decurs de 10-14 zile.
Ce ai voie sa mananci dupa o extractie dentara?
După extracția dentară, în primele 24 de ore nu e permis consumul de alcool, cafea, nicotină (țigări), ceai, băuturi calde, băuturi acidulate, alimente dure (tari), lapte și produse lactate. Evită să bei și să mănânci timp de 2 ore după extracția dentară, după care ai voie să mănânci alimente moi, la temperatura camerei (fără alimente calde sau reci).
Ce nu trebuie sa faci dupa extractia dentara?
După extracția dentară e interzis să arunci compresa pe care trebuie să muști, mai devreme de 2 ore. Ulterior, pentru a evita hemoragia, e interzis să deranjezi cheagul de sânge din alveola formată după extracție – fie prin sucțiune, cu obiecte de igienă, cu limba sau cu degetul. Respectă tratamentul recomandat și restricțiile alimentare.
Extractiile dentare si femeile insarcinate
Extracțiile dentare se evită, pe cât posibil, la femeile însărcinate. Medicul dentist trebuie informat de existența sarcinii, deoarece extracțiile dentare care sunt absolut necesare pot fi efectuate între luna a IV-a și luna a VII-a de sarcină. Sunt contraindicate anestezicele bazate pe adrenalină, anumite tipuri de antibiotice și radiografiile.