Ce este rezectia apicala
Chirurgia apicală sau rezecția apicala este considerată o procedură chirurgicală orală standard. Este considerată ca ultima soluție prin care se poate salva chirurgical un dinte cu o leziune periapicală care nu poate fi gestionată cu (re)tratamentul endodontic convențional. Scopul principal al chirurgiei apicale este de a preveni scurgerile bacteriene din sistemul de canal radicular în țesuturile periradiculare prin plasarea unei obturații strânse la capătul rădăcinii după rezecția varfului rădăcinii.
În acest caz, medicii sunt adeseori sfătuiți să utilizeze un microscop chirurgical pentru a efectua intervenții chirurgicale apicale pentru a beneficia de mărire și iluminare.
În plus, aplicarea tehnicilor de microchirurgie în chirurgia apicală, adică incizia soft și ridicarea lamboului, producerea unei mici osteotomii și utilizarea microtipurilor acţionate cu ultrasunete va avea ca rezultat reducerea traumei pentru pacient și o vindecare postchirurgicală mai rapidă.
Un pas important în chirurgia apicală este identificarea posibilelor zone de scurgere la nivelul rădăcinii tăiate și, ulterior, asigurarea unei umpleri adecvate a capătului rădăcinii. Doar o obturație apicală strânsă va permite vindecarea periapicală cu prognostic bun pe termen lung.
Cand ai nevoie de rezectie apicala
Ai nevoie de rezecție apicală atunci când există:
- Constatări radiologice de parodontită apicală și/sau simptome asociate cu un canal obstrucționat sau există chist / granulom dentar (obstrucția s-a dovedit a nu fi demontabilă, deplasarea nu părea fezabilă sau riscul de deteriorare a fost prea mare). Prezența acestei formațiuni sub forma unui chist sau a unui granulom care a afectat rădăcina este principala indicație de rezecție apicală. Chistul și partea afectată a rădăcinii sunt îndepărtate prin rezecție minimă. Fiind o zonă delimitată de inflamație care arată ca un sac umplut cu conținut lichid, de obicei secreție purulentă, se poate agrava și poate provoca modificări grave în starea ta: cefalee, ganglioni limfatici umflați, disconfort în zona dintelui în sine, etc. De asemenea, poate deveni principala cauză a răspândirii infecției la structurile din jur: sinusuri, urechi, amigdalele.
- Material extrudat cu constatări clinice sau radiologice de parodontită apicală și/sau simptome care continuă pe o perioadă prelungită.
- Durerea persistentă sau emergentă în urma tratamentului de canal atunci când retratarea canalului este inadecvată.
- Perforarea rădăcinii sau a camerei pulpare și unde este imposibil de tratat din interiorul cavității pulpare.
- Există o fisură sau o fractură pe rădăcina dintelui.
- Canalul este curbat și nu se poate ajunge la vârf cu ajutorul tratamentului endodontic.
- Canalul radicular prezintă mai multe ramuri ce nu pot fi curățate și închise.
In ce consta rezectia apicala?
Rezecția apicală se efectuează rapid, dar complexitatea generală depinde de locația dintelui afectat. Cel mai ușor este în cazul caninilor și incisivilor, iar dificultatea crește odată cu numărul de rădăcini ale dintelui. Operația este simplă și se efectuează sub anestezie locală.
Pregătirea pentru intervenție constă în dezinfectarea și sterilizarea canalelor radiculare cu antiseptice speciale și apoi realizarea obturației de canal. Procedura se efectuează cel târziu cu 2 zile înainte de rezecție, astfel încât să nu apară o reacție inflamatorie. Dacă un astfel de tratament nu este posibil, atunci se efectuează o obturație retrogradă, în aceeași ședință cu intervenția chirurgicală.
Înainte de toate, facem o anestezie locală și așteptăm câteva minute până aceasta își va face efectul. Apoi se stabilesc zonele de incizie și se creează lamboul gingival, care apoi se ridică, lăsând la iveală osul.
Identificăm ulterior locul unde se află vârful rădăcinii, înțepând osul cu o sondă. Folosim freze speciale cu care se decupează în zona de intervenție, iar treimea apicală a rădăcinii evidențiate se va rezecta în plan oblic. Chiuretăm apoi țesuturile periapicale, eventual chistul.
Facem obligatoriu o sigilare retrogradă a canalului radicular, urmând a se închide operația, coborând lamboul gingival. Folosim câteva fire de sutură pentru a fixa gingia, fire care se scot ulterior la 10-14 zile. Scoaterea firelor nu este dureroasă.
Cat dureaza interventia de rezectie apicala?
De regulă, intervenția durează între 30-60 de minute. Acest lucru depinde de poziția dintelui sau de complexitatea rădăcinii. În general, intervenția durează mai puțin în cazul incisivilor decât în cazul molarilor.
Ce faci dupa rezectia apicala?
Perioada de recuperare după rezecția apicala este de 5-7 zile și este recomandat:
- să eviți efortul fizic excesiv în prima săptămână după operație;
- să mănânci după cel puțin 3 ore de la terminarea intervenției;
- să eviți alimentele și băuturile fierbinți și reci;
- să eviți alimentele acre, picante, sărate, condimentate;
- să eviți periuțele cu peri duri;
- calcemie
- să folosești soluții antibacteriene pentru clătirea gurii (utilizate exclusiv conform instrucțiunilor scrise de medicul dentist);
- să faci examinarea radiologică pentru a evalua rezultatele operației la câteva luni după rezecție.
In primele 24 de ore
În primele 24 de ore de la intervenție, este recomandat să nu se ridice buza pentru a se expune suturile dentare din zona tratată. De asemenea, la fiecare jumătate de oră este indicat să se folosească gheață pentru 20 de minute, pentru a calma durerea și umflătura.
In primele 2 zile
Zona chirurgicală nu se periază, ci se clătește cu clorhexidină de 3 ori pe zi. În primele zile de la intervenție se recomandă consumul de alimente moi, pentru a se evita o eventuală atingere care ar provoca durere în acea zonă.
In prima saptamana
Suturile dentare vor fi îndepărtate după o săptămână de la intervenție. Se recomandă evitarea fumatului, deoarece încetinește vindecarea zonei, iar dieta trebuie să conțină în continuare alimente moi. Simptomele și disconfortul vor dispărea complet după 2 săptămâni de la intervenția chirurgicală.
Ce riscuri / complicatii are rezectia apicala?
În timpul intervenției se pot descoperi rădăcini învecinate afectate, aceste leziuni nefiind vizibile întotdeauna pe radiografie. De asemenea există riscul de a deschide sinusul, mai ales în cazul rădăcinilor lungi, la dinții aflați pe maxilar. În această situație se va închide sinusul, operația devenind mai complicată.
Postoperator există un risc de formare a unei fistule, o comunicare cu exteriorul a infecției care persistă. Adesea această fistulă poate fi observată și de pacient, apărând ca o bulă roșiatică la nivelul gingiei, care persistă mai mult de două săptămâni.
De aceea ecografia de control la distanță după rezecția apicală este obligatorie pentru a certifica vindecarea. Dacă apar simptome neplăcute persistente, nu ezita să suni medicul stomatolog.
Contraindicatii rezectie apicala
- Dacă lungimea canalului radicular este insuficientă, intervenția chirurgicală este inutilă, deoarece o rădăcină insuficient de lungă nu este capabilă să susțină dintele. În general, se consideră că cel puțin de două ori lungimea rădăcinii de rezecat ar trebui să fie disponibilă pentru ca operația să fie viabilă (adică lungimea rezecata ar trebui să fie de 1/3 din lungimea totală a rădăcinii) și pentru ca dintele să-și păstreze funcționalitatea chiar și după operație.
- În cazul apropierii de formațiuni anatomice precum cea a nervului alveolar inferior din regiunea molară inferioară unde o intervenție ar presupune complicații grave.
- În cazul unor buzunare adânci în jurul dintelui.
- În cazul stării de sănătate inadecvate a pacientului.
Pret rezectie apicala
Prețul intervenției diferă în funcție de complexitatea situației și de localizarea dintelui pe arcadă, însă această manoperă nu este una costisitoare, fiind necesară pentru o dantură impecabilă și sănătoasă.
